Așteptându-l pe Mos

  E decembrie .Nu ninge, dar e frig. E ajunul Crăciunului. Stai în casa alături de familie și aștepți. Ceilalți rad, glumesc, vorbesc din amintiri - amintiri în care apari și tu. Când vine vorba de tine ceilalți te privesc stingheriți, temători  Tu stai cu nasul lipit de sticla ferestrei și cu ochii lipiți de cer, printre stele. Suflarea ta aburinda desenează steluțe colorate pe sticla rece.
  Familia și prietenii te cred bolnav : îl aștepți pe Mos Crăciun. Nu mai ești un copil sa crezi în basme și povesti inventate de mama ca tu sa adormi, iar ea sa pună cadoul sub brad. Ești adolescent, un om în toată firea; dar cu mintea unui copil.
  Masa e gata. Friptura e aburinda, cartofii așezați în jurul ei, iar solnița care semăna cu un bucătar dolofan și cu obrajii îmbujorați îți face cu ochiul, chemându-te la masa. N-ai pleca de lângă geam sar stomacul tău vrea altceva. Te duci la masa și pentru câteva minute parca te desprinzi complet de geam. Razi, glumești, savurezi fiecare fel de mâncare, feliciți bucătarul; ești cu adevarat în spiritul sărbătorii.
  Înainte de desert iți amintești ca trebuie sa aștepți pe cineva. Mănânci repede și apoi fugi către geam, lipindu-ți iar nasul de sticla.
  Ceilalți au mâncat și ei; au terminat după tine ce drept, dar nu mai contează. Masa se strânge și toți se aduna în jurul bradului, care sta împodobit lângă șemineu. Se cântă colinde, se primesc și colindători pentru a ura un an bun gazdelor. Cei mici asculta poveștile bunicului și afișează un zâmbet satisfăcător - semn ca au fost cuminți si ar trebui sa primească ceea ce vor.
   Veselia și bunăstarea se împletesc cu mirosul cozonacilor proaspăt scoși din cuptor de către bunica. Focul din șemineu luminează in toată casa. Tu ești rupt de realitate. Privești cu ochii sticloși spre cer. Mirosul cozonacului te atrage spre el. Părăsești postul de garda și mananci împreună cu ai tai. razi la glumele prietenilor și ți se înduioșează inima când verișorii tai mami mici aduc prăjiturile si laptele pentru Mos. Toți se bucura pentru tine crezând ca ai uitat de mica obsesie. Dar tu nu ai uitat, doar aștepți momentul potrivit.
   După ora unsprezece cei mici încep sa caste, ochii lise închid , iar mama ii ia în brate și ii așează în pat, sărutându-i. Toți pleacă spre camerele lor. Tu iți reiei locul în straja, așteptând.
    Trec secundele, minutele, orele. Se face ora douăsprezece. Capul tău se așează pe pervaz, ochii ți se închid si adormi. Mama vine și așează o pătura pe tine, te sărută pe frunte apoi pleacă.
    După jumătate de ora te trezește un clinchet de clopoței. Te ridici și te uiți pe geam. Moșul îți face cu ochiul , iar tu adormi fericit știind ca n-ai așteptat degeaba.

Il mai iubești?

  Totul începe pe coridorul școlii.Era o petrecere. Toți erau în spiritul atmosferei.Erai pe hol și îl priveai.Trece pe lângă tine și ii faci o remarca, iar răspunsul lui e unul care te face sa razi. Îți dai seama ca e cel amuzant, iar după cum arata e și cel sportiv.Nu realizezi ca îl placi.Ai putea vorbi cu el ore în sir fără sa te plictisești. Zilele trec și îl placi din ce în ce mai m mult. Începi sa iți pierzi din curaj. Fata ta devine ca focul numai când îl vezi. Inima iți bate nebunește numai când îl auzi. Unde mai pui ca vine și sta în clasa ta și mai știe și cum te cheamă! Nu iți vine sa crezi cum ți-a scris un bilet. E adevarat, nu din proprie inițiativă - pus de un coleg - și nu e ceva nemaipomenit - de la el pentru tine. Dar nu iți pasa! Totul e prea frumos pentru a fi adevarat. Trăiești printre nori. Cauți tot felul de pretexte pentru a fi lângă el. Insa într-o zi afli ca știe tot! Știe ca îl placi. Îți vine sa mori! Nu vroiai sa afle. Dupa ce ca vestea picase ca o bomba mai afli și ca nu e interesat de persoana ta. Nu îl urăști pentru asta - ce e drept e cu 2 ani mai mare. Il urăști pentru ca nu a fost sincer cu tine și ca ai aflat asta de la alt cineva.Vrei sa îl uiți. Ștergi tot ce are legătura cu el. La școală il eviți, dar el nu renunță ușor. Te face sa suferi. Se răzbuna pe tine...Nu știi de ce. Vine mereu în grupul tău de prieteni, sta, discuta cu ei , parca pentru a te face sa vezi ce ai pierdut - ceva ce nu a existat.
   Un timp îl urasti, îl disprețuiești; nu e vina ta...nervii. Te calmezi. Revii la sentimente mai bune. Poate chiar la iubire. Te refaci repede dar, tot pe el îl placi. Nu la fel ca înainte, ce e drept; dar totuși simți ceva. Iubirea se amesteca, ura o copleșește. Nu știi ce sa faci. Inima tânjește, striga după el, suspina...Mintea îți impune sa nu faci iar aceeași greșeală. Ești confuza. Te întrebi ce ți se întâmplă. Il mai iubești?

Ai fost distrus?

Ai fost vreodată la pământ? Ai simțit ca totul cade peste tine? Ai fost în situația în care tremuri pentru ca ceva te ruinează?  Ti s-a întâmplat sa nu știi ce sa faci?
Ei bine eu am fost. E groaznic, tragic, inimaginabil. E oribil! Totul e negru în jurul tău. Nimeni nu te privește; ești singur într-un pustiu de nedescris. O mângâiere rece și uscata a vântului iti taie fata și te străpunge ca o sabie cu tăiș ascuțit. Mergi pe o strada întunecata.....Nimeni nu te vede și nu te aude. Ești doar tu și cu gândurile tale al căror ecou îl auzi strigându-ți în urechi. Șoaptele din cap te fac sa înnebunești. Singurătatea te distruge.
Ii vezi pe ceilalți ca printr-o ceata. Se joaca, rad....Ai vrea sa fii și tu acolo. Încerci sa te întinzi spre ei, sa treci dincolo de valul transparent ce va desparte...dar nu poți. Ceva te trage de picior, o voce sinistra te cheamă, iți impune sa ramai. Nu poți sa mergi mai departe..., ei se îndepărtează, iar tu iți continui drumul nesfârșit pe strada  întunecata...cu gândurile.... emoțiile...durerea....cu tine însuti....

O viata ca un film

Parca nu e real. Merg pe strada si traiesc fara sa ma vada cineva. Parca sunt filmata fara sa vad camerele. Am propriul scenariu pe care il traiesc si  pe care il schimb cand vreau. Nu ma simt ca vedeta principala, dar sunt centru in jurul caruia se invarte tot. Mai uit replici, dar improvizez. Nu exista regizor care sa imi opreasca viata sau rol care sa nu-l pot juca. Uneori e o comedie pe care o traiesc din plin. Alteori drama ma conduce, iar totul se schimba; si scenele acapareaza si Holliwood-ul. Romantismul e trecator: caci mereu e alt cineva si nimeni nu ramane definitiv.
Ma sperie gandul ca filmul vietii mele se aproprie de sfarsit si ca va trebui sa imi continui viata fara el....

Coltul meu de Rai

Trebuie sa spun cuiva secretul meu. Nu mai pot sa țin în mine. E prea mult. Trebuie sa va spun de coltul meu de Rai. E locul unde ma retrag când veselia e prea mare și vreau sa pun putina deoparte pentru zile negre.E locul meu, unde ma duc când tristețea ma distruge. Nu e ceva nemaipomenit. Dimpotrivă e locul cel mai simplu. Acolo sunt doar amintirile ele împletite cu imaginația, care ajunge departe. E locul de unde primesc inspirație când scriu. Câmpia mereu verde pe care ma întind. Puful din jurul meu, fluturii, pasările, florile; tot ceea ce iubesc și ador pe aceasta lume.Iar într-o cutie brodata cu florii și suflata cu aur, păstrez caietul și pixul.
Caietul în care am scris de fiecare data când vroiam sa tip și nu puteam. Pixul care a mângâiat hârtia cu gândurile mele.
Si coltul de Rai le face sa para și mai strălucitoare, și mai vii și mai iubite pentru mine.

Ma cunosti?

Ce stii despre mine? Te intereseaza ceva anume? Sau ma cunosti ca pe o carte deschisa? Ai incercat sa ma vezi? Sa ma cunosti? Sa simti ce simt eu? Ce imi palce? Cand sunt trista? Te intreb prea multe? Cum arat? Ai vrea sa stii tot dar nu iti spun. Va trebui sa aflii! O sa ma cunosti......dar in timp.